Sunt expirat, știu

Mă uit la adolescenţii şi tinerii de azi şi la preocupările lor. Toate sunt legate de noua tehnologie, de ultimele gadget-uri, de computere, de TV, de ultima modă în materie de îmbracăminte (ori suntem fashion, ori nu mai suntem) şi de alte chestii trendy.

Un elev de liceu dă twitt-uri înainte să plece la şcoală, sau prin pauze, sau chiar în timpul orelor, de pe ultimul model de smartphone. Altul îşi verifică update-urile de pe Facebook şi îşi confirmă prezenţa la nu ştiu ce mega party. Altul e campion naţional la counter strike.

Nu, nu-i condamn. Aşa sunt vremurile acum. Eu, insumi, beneficiez de toate minunile tehnicii actuale şi nu ştiu cum aş putea trăi fără ele. Însă, revenind la adolescenţi, toate activitaţile lor sunt indoor. Unde e sportul, unde e mişcarea, unde sunt activităţile in aer liber?

Pe vremea mea nu ştiam decât de bicicletă (ah, ce-i mai făceam bietului Pegas), fotbal, inclusiv opt ani de performanţă, tenis de câmp (mulţi ani după-amiaza de vineri a fost rezervată tenisului), ştrand (că doar am crescut la Dunăre).

Nu vă zic ce improvizaţii de schiuri făceam iarna sau ce karturi construiam din scândură, cu rulmenţi în loc de roţi. Îşi mai aminteşte cineva de ele? Da, eram plin de julituri, dar ce satisfacţie aveam. Ştiu, sunt prea bătrân, am expirat 😀

În fiecare vară, când nu eram la ţară, în Vrancea, eram într-o tabără sportivă sau plecam în pregătire cu echipa de fotbal. Nici nu ştiu când treceau vacanţele.

Am şi eu copii care vor fi şi ei adolescenţi. Nu peste foarte mult timp vor avea la îndemână acelaşi arsenal tehnologic, poate mai avansat ca cel de azi. Atunci, pentru că a cam venit tipul, imi pun întrebarea: voi reuşi să echilibrez activităţile lor?

Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te prin e-mail la postările mele de pe acest blog!

Comments (18)
  • 🙂 si eu faceam aceleasi lucruri ca si tine: carturi din scanduri si rulmenti pe care le-mpingeam toata ziua pe ulitile satului, iarna eram cu sania dupa mine si cutreieram troienele, ce vremuri domle, ce vremuri

  • Tu esti mai tanar si poti sa-mi spui: s-a cam pierdut cumva magia asta?

  • @Claudiu: da, daca esti atent pe strazi nu mai vezi cete de copii care alearga cu cercuri, nu mai vezi fete sarind coarda, toata lumea are casti in urechi, vb la telefon si nu iese din casa decat seara sa dea o tura cu rolele, clar tinerii din ziua de azi nu mai sunt cei de acum 10 ani

  • claudiu, am fost acum de Paste acasa. si am plecat cu inima rupta cand am vazut ca in curtea din spatele blocului nu se mai juca nimeni. Acum 10 ani era plina de copii de toate varstele care innebuneau toti vecinii 🙁

  • Da, Andrei, stiu ce zici.Eu stau la curte si nu prea vad copii jucandu-se pe afara, desi stiu sunt destui copii prin vecini.

  • Cazematele din zăpadă sau lădiţe de lemn pt ulei/conserve/murături, cozi de mătură pentru jocurile de-a ţestoasele ninja, de-a v-aţi-ascunselea pe sub maşini… Good ol’ dayz! 🙂

  • @Claudiu: Asa este, in spatele blocurilor erau copii care se juca sotronul, elasticul, turca (daca era loc suficient), ratele si vanatorii si multe, multe altele. Asta insemna socializare pe vremea aceea. Dupa aia mergema la o cofetarie si beam un cico sau brifcor :)). La televizor nu aveai ce sa vezi, video aparuse tarziu si era raritate, telefonie fixa si atat, computere – la inceput cu jocuri pe casete audio. Ce vremuri 🙂

  • Serban, Alex eu mai jucam 9 pietre 😀 Si cate mai erau…

  • @Claudiu: 9 pietre nu stiu 🙂 ma inveti? :))…. aaaa cand poti

  • sper sa nu ajung vreodata sa incep o fraza cu „Pe vremea mea…” 😀 sincer 🙂

    si ma feresc cat pot 😉

    • Stefan, mai bine ne concentram asupra copiilor 🙂

  • Alex: 9 pietre una peste alta, de la cea mai mare, pana la cea mai mica, care se pune sus. Se lovesc cu o minge de tenis de camp, de la oarecare distanta 😀

  • fiecare generatie are farmecul ei, asa cum noi ne amintim de cum era pe vremea aia, la fel isi vor aminti si ei despre vremurile actuale in contrast cu cele ale generatiilor ce vor sa vina. totul tine de trecerea timpului si de evolutia societatii, iar noi acum parem exact ca batranii de pe vremea noastra care exclamau „pffff, copiii din ziua de azi. pe vremea mea …”

  • si, ca sa completez, la randul meu aveam karturi cu rulemnti si ma distram de minune cu jocurile copilariei; clasicul sotron, frunza, castel samd. insa asta si pentru ca noi n-am avut foarte multe si trebuia sa ne descurcam intr-un fel – poate ca noi eram mai inventivi, mai „descurcareti”. acum ei au tot ce n-am avut noi si, de ce sa nu se joace counter strike in retea. mi se pare de mii de ori mai misto decat lame-ul „pac pac” 🙂

  • Cristina, chiar am spus ca nu-i condamn. Trebuie sa gasim un echilibru. Si calculator, dar si sport.

  • de acord cu Cristina

    de mii de ani de la o anumita varsta oamenii incep sa spuna „pe vremea mea” si „tinerii/copiii din ziua de azi”

    am auzit asta de la bunicii mei, de la parintii mei, o aud acum de la prietenii mei… 😉

    de fapt nu se va schimba nimic, asa ca am abordat strategia smart:

    ma joc si eu cu fi-miu pe calculator 😀

    iar el se joaca baschet, fotbal etc cu mine in parc 😀

    facem pace intre generatii 🙂

  • That’s the spirit, Stefan 😀

  • […] zilele noastre, toți cei care depășesc o anumită vârstă încep să folosească expresia ”pe vremea mea” (referindu-se aici la educație, virtuți, morală, societate etc), de începi să ai impresia […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.