Aş vrea să fiu la fel de lucid, nu neaparat la fel de mobil, la 80 de ani, precum “domnişoara” Paddy. Incredibil. Salsa la 80 de ani:

Anul trecut, pe vremea asta, treceam printr-o perioadă plină de emoţii, odată cu participarea trupei de dans a Anei, Dance World, în semifinalele concursului România Dansează. A meritat tot stresul, desigur.

Anul acesta, Dance World a participat cu trupa mare, denumită pentru acest concurs Joy of Life. I-am susţinut la fel de tare ca şi pe cei mici, fiind alături de ei şi în sală, în preselecţii, făcându-le galerie şi încurajându-i cum am putut noi mai bine.

Aseară, cei mari au apărut la Antena 1, în emisiunea România Dansează, cu un super show, încheind emisiunea, după principiul “la final se lasă întotdeauna ce e mai bun”. Şi au fost, într-adevăr, buni. Foarte buni! Show total cu panterele portocalii, o crăiasă şi un MC :).

Am văzut toate emisiunile România Dansează şi nu cred că există un show mai frumos decât al celor de la Joy of Life. Enjoy!

PS Ca să fac legătura între cele două generaţii de la Dance World, merită să pun şi poza de mai jos. Generaţii diferite, aceeaşi determinare:

Recomandări către părinţi, pentru copii am tot făcut pe acest blog, însă de azi o s-o fac mai des şi mai organizat. Voi avea o postare din când în când în care voi bifa principalele activităţi, evenimente şi alte lucruri pe care le voi recomanda părinţilor, pentru copii lor.

Desigur că nu le voi cuprinde pe toate pentru că ar fi imposibil şi mă voi opri doar la cele care simt eu că le pot recomanda din toată inima. Voi alegeţi ce vă place.

Aşadar, iată primul set de recomandări:

1. Mare schimb de cartonaşe Grădiniţa de Animale de la Mega Image, în parcul Izvor, sâmbătă, 12 aprilie, ora 10.00. Pe la ora 14.00 vine şi Smyle să ne încânte.

Ai voştri nu sunt cu cartonaşele? Ana are catalogul cu ea tot timpul, iar Sara începe să-i calce pe urme. Sâmbătă e momentul potrivit să îşi completeze colecţia. Trecem şi noi pe acolo.

2. Selgros a demarat ieri, de Ziua Mondială a Sănătăţii, campania “Sănătatea începe din farfurie” ce urmăreşte să promoveze o alimentaţie echilibrată pentru copii.

Există o Broşura dedicată copiilor ce poate fi descărcată de aici, un caiet de exerciţii pentru copii ce poate fi descărcat de aici şi o Broşura de reţete şi sfaturi pentru părinţi ce poate fi descărcată de aici.

3. Dacă mai avem copii talentaţi, cu vârste cuprinse între 3-7 ani, care să-şi încerce şansa de a juca în noua reclamă la “Salam Săsesc”, ar fi bine să se grăbească, pentru că data limită de înscriere este 13 aprilie.

Cum trebuie să procedaţi:

Pasul 1. Intraţi pe superstar.cristim.ro şi apăsaţi cu încredere butonul de “Înscrie-te în concurs”.

Pasul 2. Încarcaţi filmuleţul cu copilul (sau copiii) în care spune cât mai simpatic “salam săsesc” şi răspunzând la întrebarea “Dacă ai fi tu mama mea şi eu copilul, ce m-ai pune să fac?”.

Cum se votează:

1. Filmuleţele sunt votate de public.

2. Apoi, din primii 5 căştigători săptămânali desemnaţi de votul publicului, juriul decide 2 finalişti pe săptămână, în aşa fel încât la finalul celor 4 săptămâni de concurs să avem 8 finalişti. Filmuleţele care nu s-au clasat în primele 5 locuri într-o săptămână, vor fi înscrise automat în competiţie în săptămânile următoare, plecând de la 0 voturi.

Succes!

4. Special am lăsat la urmă un eveniment foarte drag mie şi de care sunt alături pentru al 4-lea an consecutiv: “Iepuraşul vine la Masca”, un eveniment organizat de către Teatrul Masca în amfiteatrul din Bd Uverturii, în Joia Mare (17 aprilie) – după obicei – la ora 16.00.

Curtea teatrului se va umple de copilaşi care vor colora ouă proaspete şi vor vopsi ouă de lemn, preţ de 2 ore. Ca deobicei, o să ne distrăm foarte tare.

Vă aşteptăm şi anul acesta!

Am mai bifat o premieră pentru revista retail-FMCG.ro, una pentru care mi se cam umple inima de mândrie. Dacă ajungi să îţi preia ştirile cea mai mare companie de research din lume dedicată retailului - Planet Retail - înseamnă că eşti pe drumul cel bun.

Noi suntem de peste 3 ani de zile într-un parteneriat cu Planet Retail, prin care preluăm ştirile în baza unui agreement. Recunosc că le-am propus de mai mult timp să preia şi ei anumite ştiri locale de la noi, având o colaborare foarte bună în tot acest interval de timp şi dovedind încredere.

Le-am scos mereu în evidenţă şi le-am trimis ştirile cu caracter mai aparte din retailul outohton, inclusiv această ştire, apărută la noi vineri şi postată de ei azi.

Acesta este link-ul http://www.planetretail.net/NewsAndInsight/Article/88384 şi iată şi print screen-ul cu ştirea prealuată din revista retail-FMCG.ro (am făcut şi print screen pentru că accesul la aceste ştiri se face în baza unui abonament şi nu îl puteţi vedea):

În al treilea paragraf suntem menţionaţi.

Iată şi ştirea din revistă: http://www.retail-fmcg.ro/retail/retail-national/xxl-mega-discount-a-deschis-la-ploiesti-primul-discounter-pentru-femei-din-romania-galerie-foto.html.

Good work!

V-aţi scrintit limba încercând să pronunţaţi titlul de mai sus, nu? Probabil că merită, din moment ce vinul Premium Nectar de Transilvania de la Liliac, obţinut prin metoda schilfwein, este atât de gustos. Cel puţin aşa mi s-a povestit, neavând încă plăcerea de a fi gustat din minunea asta de vin.

Iar povestea vinului Nectar de Transilvania este foarte savuroasă şi vi-o redau aici cât mai autentic cu putinţă:

Vinul Nectar de Transilvania se produce după metoda vinificatorului austriac Willi Opitz, denumită  Metoda Schilfwein (se citeşte “şilfvain”), o tehnică inovatoare, foarte apreciată pe plan mondial şi unică în România.

Prin metoda Schilfwein se produce un vin de desert, precum Nectarul de Transilvania, care are peste 200 de grame/litru de zahăr rezidual natural. Este un vin cu totul special. Tehnologia combină, practic, uscarea (stafidirea) strugurilor cu îngheţul acestora, totul fiind realizat natural.

Există nişte solarii speciale unde culturile viticole stau din septembrie, până în februarie. În primă fază strugurii se deshidratează, după care îngheaţă în perioada de iarna, iar apoi aceştia sunt presaţi manual, foarte-foarte încet. Apoi începe fermentaţia alcoolică în bariculi de stejari.

Rezultatul este un vin dulce, cu o aromă specială. A se servi la o temperatură de 10-12 grade C.

Producătorii spun că cea mai bună formă de publicitate ar fi să îi filmeze cu camera ascunsă pe cei care degustă pentru prima oară acest vin, pentru a le vedea reacţiile naturale de uimire: toată faţa le zâmbeşte, iar exclamaţiile sunt care mai de care mai admirative.

Acum, că v-am făcut poftă şi mi-am făcut şi mie poftă, vă las, că mă duc să beau un vin, nu unul de desert, ci un demisec alb.

PS Ar mai trebui spus că Nectarul de Transilvania îl găsim numai în HoReCa, nefiind disponibil şi în retail. Apropos…nu m-a plătit nimeni să scriu rândurile astea. E o poveste auzită ieri, care m-a fascinat. Atât.

“Captain America: The Winter Soldier” e o producţie 3D pe care am văzut-o în condiţii excepţionale în sala Romtelecom IMAX, de la Cinema City, din AFI Cotroceni. A trecut ceva de când nu mai vizionasem un film 3D. E o experienţă foarte tare.

Realizare bună, dar nu foarte bună. Probabil că aşteptările mele au fost destul de mari. Efecte speciale bine concepute dar destul de multe cadre statice. Poate chiar prea multe. Pentru o producţie 3D ar fi încăput şi mai multă mişcare. Însă…

Au fost destule cadre care te introduc cu totul în film, ca şi când ai juca şi tu, iar câteva dintre ele – cele filmate la înălţime – mi-au dat fiori, ca urmare a răului de înălţime din dotare. Am avut câteva trăiri intense. Efectul ăsta a reuşit producţia să îl aibă asupra mea.

Sfârşitul filmului ne-a prins pe majoritatea dintre spectatori pe scările spre ieşire. Avusesem senzaţia că se terminase. Ei bine, nu se terminase. Nu înainte să deducem că va fi o continuare a seriei Captain America, cu doi gemeni în rolul principal negativ.

Adunând şi scăzând, e un film de văzut, mai ales de iubitorii genului ficţiune, printre care mă aflu şi eu. Filmul “Captain America: The Winter Soldier” este distribuit în România de FORUM FILM şi va rula începând din 4 aprilie, în fiecare zi, la IMAX. Ca trailer al filmului, vă propun unul deja comentat:

Am mai scris şi cu alte ocazii de ce e bine să cerem bonul fiscal atunci când ne facem cumpărăturile, indiferent de sumă şi indiferent de natura produselor sau serviciilor achiziţionate. Azi, am descoperit şi alte motive pentru care trebuie să facem lucrul ăsta, deşi – în mod direct şi pe termen scurt – pare să nu ne afecteze pe noi, cumpărătorii, ci mai degrabă pe comercianţi.

Da, aceste rânduri le dedic comercianţianţilor de orice natură care se pot feri de situaţii neplăcute, de fraude şi lipsuri masive la inventar.

Aşadar, hai să vedem ce metode folosesc casierii pentru a-şi însuşi nişte sume de bani (observaţi că am fost un drăguţ şi nu am folosit termenul “a fura”, deşi chiar asta fac unii dintre ei):

1. Casierul scanează fiecare produs în casa de marcat, dar la sfârșitul tranzacției nu apasă butonul ”Total”. În acest moment se afișează suma totală, pe care clientul o achită. După încasarea banilor, casierul șterge câteva poziții din tranzacția respectivă. De obicei, casierul folosește acest truc atunci când cunoaște clientul și știe că acesta nu o să solicite bonul fiscal. În această situație suma pozițiilor șterse intră în buzunarul casierului.

 

2. La vânzare casierul scanează produsul, folosind doar funcția de verificare. În acest caz clientul vede afișată suma totală, după care o plătește cu bună-credință. Dacă clientul cere bonul fiscal, casierul închide în mod corespunzător tranzacția. Dacă pleacă fără să ceară bonul fiscal, atunci cu ajutorul butonului “Cancel“ casierul va ieși din tranzacție. În acest caz produsul va ieși fără ar fi fost înregistrat, iar contravaloarea produselor intră în buzunarul casierului.

 

3. Casierul foloseşte un bon fiscal neridicat de către alţi clienţi, efectuând un retur de marfă fictiv, fără existența produsului respectiv. Astfel, reușește să sustragă contravaloarea mărfii ”returnate”. În acest caz se produc lipsuri de inventar greu de detectat.

 

4. Casierul, cu ajutorul unui complice, doar imită scanarea sau acoperă codul de bară a produsului, care nu o să fie înregistrat și achitat.

 

Pun pariu că nu le ştiaţi pe astea. Sau nu le ştiaţi pe toate. Dar ele există. Chiar dacă nu ne afectează direct, ar trebui să ne dea de gândit.

Cum obişnuinţa de a cere bon fiscal şi de a-l verifica, măcar sumar, înainte de a pleca de la casa de marcat, este foarte greu de deprins, s-au inventat soluţii de monitorizare a activităţii de la casa de marcat, o parte dintre ele de ordin uman, iar o alta de ordin tehnologic, cu camere de supraveghere. În acest fel poate fi comparată imediat mișcarea fizică a bunurilor cu datele introduse în sistem.

Rezultatul folosirii acestui sistem este reducerea la o cincime a lipsurilor de inventar la comercianţi. Această soluţie există. Aici am citit despre ea.

Cum spuneam şi altă dată, putem să contribuim fiecare la normalitate, la îndreptarea lucrurilor. Puţin aici, puţin dincolo, poate pe termen scurt schimbarea va fi mică dar pe termen lung va fi enormă şi poate face diferenţa.