0

City Drive Test cu Nissan Micra – episodul 3 din #masinadefamilie

-

Acum o săptămână, luam în teste pentru #masinadefamilie cel mai mic model din gama Nissan disponibil în România, Nissan Micra, în ceea ce avea să fie primul drive test de oraş efectuat sub conceptul #masinadefamilie şi primul drive test cu un autoturism Nissan.

Au fost voci care mi-au spus că prin drive testul cu Micra, o maşină de clasă mică, am ieşit puţin din concept, însă o maşină de familie nu este alături de pasagerii săi doar în deplasările lungi, în excursiile la munte, la mare din week-end şi vacanţe, atunci când îţi iei casa după tine şi ai nevoie de spaţiu mai mult, ci şi în deplasările dese din oraş, unde un model de clasă mică te poate scoate din “încurcăturile” cotidiene.

micra1

Este o maşină foarte uşor de condus, cu care te obişnuieşti repede, este manevrabilă, agilă, calităţi care alături de dimensiunile sale mici îţi uşurează foarte mult condusul în traficul aglomerat din Bucureşti.

Apoi, la câte drumuri facem noi la şcoală, grădiniţă, antrenament de dans, spectacole, evenimente, treburile săptămânale, cumpărături şi alte alergături, Nissan Micra e perfectă pentru oraş. În cazul de faţă, cel mai mult timp am folosit-o în oraş, evident, dar la final de săptămână am scos-o din oraş, într-un roadtrip Bucureşti – Braşov – Sibiu – Bucureşti, unde am descoperit şi alte calităţi ale acestui model.

Pe de altă parte, trebuie să menţionez faptul că voi trece prin toate modelele Nissan disponibile în România, iar Micra a fost primul dintr-o serie foarte lungă. Urmează Note, Juke, Qashqai, Murano, X-Trail, Pathfinder etc ultimele modele, inclusiv maşinile de teren, fiind perfecte pentru iarna ce bate la uşă. I’m happy :)

Aşadar, am testat noul Nissan Micra, model 2013 facelift, Tekna, cu motor de 1,2 litri turbo pe benzină, DIG-S de 98 CP, cu sistem Start&Stop.

Ce mi-a plăcut:

- latura sportivă surprinzătoare: motor pe benzină de 1,2 litri, 98 de CP, la o greutate de doar 980 de Kg. Rapoarte lungi, o maşină care se simte bine la turaţii înalte, peste 3.000 de ture/minut şi extrem de stabilă la drumuri lungi, în curbe sau serpentine

- navigaţie precisă cu touch scren

- pilot automat sau cruise control, foarte util pe autostadă (am mers pe A3 şi pe A1) şi limitator de viteză

- frâne foarte eficiente care îţi dau încredere şi siguranţă

- sistem de pliere a ambelor oglinzi cu comadă de la un buton de pe bord

- plafon panoramic din sticlă

- climă foarte eficientă. Uitasem cât de repede se încălzeşte o maşină pe benzină în sezonul rece, iar Micra excelează la acest capitol, inclusiv la dezaburire care se face instantaneu.

- senzori de parcare spate

- funcţia Stop&Start care opreşte motorul atunci când stai la semafor şi îl reporneşte automat atunci când calci ambreajul, pentru reducerea consumului de carburant, ce se poate decupla de un buton de pe bord

- port USB plus mufă auxiliară

DSC04072

Ce nu mi-a plăcut:

- zgomotoasă. Înclusiv când treci prin bălţi, se aude pleoscăitul specific prin podea şi te aştepţi să te ude din clipă în clipă, lucru care mă duce cu gândul la antifonarea de slabă calitate. Iniţial am crezut că nu sunt închise bine geamurile pe spate (ştiţi senzaţia când un geam din spate este uşor deschis, iar zgomotul de afară pătrunde în interior)

- cotiera pentru sofer nu este una dintre cele mai reuşite, fiind scurtă, foarte îngustă (pe de altă parte nici nu prea era spaţiu să montezi o cotieră mai lată) şi foarte tare. Mă durea cotul după ceva vreme, trebuind să schimb poziţia sau să o rabatez complet. Nu e un accesoriu de care să te bucuri.

- un alt element care deranjează la condusul la drum lung este poziţia suportului de pahar de sub bord, dinspre şofer. Nu ai cum să nu loveşti piciorul drept de acest suport, lucru care poate fi supărător

- nu mergea temporizatorul ştergătoarelor, probabil că era defect. Practic nu exista prima treaptă, în care se poate regla viteza ştergătoarelor din temporizator.  Altfel, ştergătoarle sunt foarte eficiente.

Design 

Pe parcursul drive testului cu Nissan Micra – cel mai lung de până acum din conceptul #masinadefamilie – mi-aş fi dorit măcar o singură zi cu soare, să scot în evidenţă mai mult designul acestui model şi să-i pun mai mult în valoare culoarea – una aleasă în mod fericit – acel albastru turcuaz de îţi lua ochii.

Elementele cromate de pe spatele oglinzilor, de pe grilele din faţă şi chiar de pe ramele proiectoarelor de ceaţă îi dau un aer aparte noului Nissan Micra care te duce cu gândul la Premium, la lux. Un alt element reuşit de design dar şi de aerodinamică este eleronul, singurul element care indică latura sportivă a maşinii, eleron care încastrează şi al treilea stop, central.

Imaginea exterioară e întregită de jantele din oţel de 15″ pe anvelopele de iarnă Good Year Ultragrip cu dimensiunile 175-60-R15.

Aceleaşi elemente cromate le găsim şi la interior, la clanţele celor 4 portiere, care au una dintre cele mai interesante forme întâlnite până acum. Toate comenzile de pe bord sunt la îndemână, uşor de folosit.

Siguranţă

Poziţia de condus este destul de înaltă, creând o senzaţie de spaţiu în înălţime, senzaţie amplificată de plafonul panoramic din sticlă peste care se poate trage un fel de oblon, atunci când soarele îţi bate direct în cap. Nu a fost cazul la noi.

Un lucru care mi-a plăcut foarte tare este că centurile nu “strâng” foarte tare, deci centura nu mi-a apăsat pe burtica sensibilă foarte tare (eu folosesc deobicei un cârlig de rufe – pe bune – să nu ţin tensionată centura de siguranţă dar cu Micra nu a fost cazul), tensiunea fiind una insesizabilă. Pe locurile din spate Micra are disponibile 3 centuri de siguranţă.

Frânele sunt unele foarte eficiente, cele mai eficiente frâne dintre toate frânele modelor testate până acum: e şi normal având în vedere că noul Nissan Micra are discuri de frână şi pe roţile din spate. Te poţi “băga” pentru că te poţi baza pe frâne, e o componentă de bază atunci când vine vorba de siguranţa în trafic.

Inclusiv pe timp de ploaie, condiţii în care am circulat aproape tot testul, frânele au fost foarte eficiente, oprirea făcându-se în cele mai bune condiţii.

Nissan Micra are inclusiv airbaguri laterale şi cortină de airbaguri şi sitem de ISOFIX pentru un scaun de copil.

Consum de carburant

Am calculat consumul băbeşte, pe hârtie. E cel mai bun mod şi nu te poţi înşela. Astfel, am făcut 650 de km cu un plin, adică cu 41 de litri, deci a rezultat un consum de 6,3% (consum mixt). Pe bord imi arăta un consum mixt de 6,5%, deci pe acolo.

Asta în condiţiile în care, surprins fiind de agilitatea maşinii, am condus destul de sportiv – am rămas fascinat de lungimea fiecărei trepte de viteze, inclusiv treapta întâi – iar funcţia stop&start a fost pe ON pe tot parcursul testului de oraş.

Utilitate

Evident că nu mă aşteptam la un volum mare al portbagajului la un model de clasă mică dar, în oraş, îţi poţi face liniştit treaba, chiar când vine vorba de a încărca mai multe cumpărături. Volumul portbagajului este de 265 litri. Chiar şi la un drum lung, de 2 zile, ne-am descurcat cu portbagajul, în el încăpând 2 trollere medii, 2 ruxaci şi alte bagaje. Deci, nu e aşa de grav :)

Confort

În ciuda dimensiunilor, la interior pot “locui” confortabil 4 pasageri, mai ales doi mari şi doi mici, bancheta din spate fiind destul de lată dar uşor cam tare. Spaţiul pentru picioare al pasagerilor din spate este unul generos, chiar dacă şoferul de mine conduce cu scaunul dat destul de în spate. Şi la cap spaţiul e destul de generos, suficient aş spune. Nu există incoveniente la acest capitol. Doar în lateral se simte, pe locurile din faţă, nevoia de mai mult spaţiu, când şoferul îşi cam intersectează coatele cu pasagerul din dreapta :)

Deşi e un model de clasă mică, noul Nissan Micra are numeroase spaţii de depozitare la interior: dublu torpedou, între care mai există un spaţiu de depozitare deschis, 5 suporţi pentru pahar – două în faţă, câte unul pe fiecare uşă din faţă şi unul pe linia mediană, în spate şi două spaţii pentru telefoane mobile – unul între scaune, lângă frâna de mână şi unul central, sub bord.

Nu am mai condus o maşină pe benzină de mai mult de un an şi spuneam mai devreme că uitasem cât de repede se încălzeşte o maşină pe benzină în sezonul rece, ăsta fiind unul dintre motive principale pentru care prefer maşinile pe benzină. Când ai doi copii zgribuliţi abia urcaţi în maşină, e foarte important să-i încălzeşti repede, iar Micra excelează la capitolul climatizare.

Preţ Nissan Micra facelift:  de la 11. 750 de euro. Preţ model testat: Nissan Micra 1.2 DIG-S 98 CP Start/Stop Tekna, benzină, cutie manuală în 5 trepte: 19.350 Euro (TVA inclus).

Concluzie: Micra este o maşină foarte agilă, foarte uşor de manevrat, răspunde foarte prompt la toate comenzile, motiv pentru care reprezintă o maşină perfectă pentru oraş şi e ideală pentru o a doua maşină, cea cu care îţi rezolvi treburile cotidiene.

#masinadefamilie, episodul 3, este un proiect susţinut de către  Kooperativa 2.0Nissan Romania şi Sony.

Anteriorul Drive Test #masinadefamilie: Renault Captur.

0

O zi sub semnul autenticității la Food Bloggers

-

Azi a fost fost o zi sub semnul autenticităţii da, la prima ediţie a evenimentului Food Bloggers, unde am revăzut prieteni dragi, unii dintre ei chiar celebri: Adi Hădean şi Marius Tudosiei, şeful de la Băcănia Veche :D

FoodBloggers

Primul semn al autenticitatii zilei de azi a venit în primul panel al evenimentului, de la Andreea Crăciun, blogger la andie.ro. Ei bine, în discuţia din primul panel, am remarcat că Andreea a rostit de cel puţin 5 ori cuvinte precum “autentic” sau “autenticitate” şi tot de atâtea ori mi s-a ascuţit atenţia. Drept pentru care am şi stat de vorbă cu ea, la pauză, pe acceaşi temă, a autenticităţii. Mi-a povestit cum, făcând blogging culinar şi-a descoperit, pe parcurs, pasiunea pentru fotografiat, la ora actuală fiind un antreprenor de succes şi un fotograf căutat. Şi este foarte fericită.

Cum a făcut? A fost autentică. Fiind autentic, faci doar să-i dezarmezi pe cei din faţa ta şi să-i dezbraci de orgolii, iar efectul e unul foarte puternic, pentru că, într-un fel sau altul, îi faci şi pe ei să fie autentici. Atât de simplu e.

Apoi, a apărut pe scenă, în panelul doi, fata de la Google – cum îi spuneam eu în primele momente. Era vorba de Ana Sipciu, Industry Manager la Google care şi ea îndemna bloggerii culinari la autenticitate, în contextul YouTube, deci a conţinutului video de pe blog.

La final, pentru ca ziua să fie completă, am primit studiul UNLOCK Research: “Femeile care iubesc berea se simt moderne și autentice“. Atâââââât! Era tot ce lipsea :) Studiul a încercat să afle, printre altele, care sunt de fapt percepțiile „celorlalți” – femei și bărbați – legate de femeile care beau bere.

Revenind la Food Blogger, am auzit foarte multe povesti frumoase unele chiar de pus la rană, cum a fost cea a Codruţei Popa, blogger la codrudepaine.ro.

Ziua autenticităţii s-a încheiat magistral cu Adi Hădean, care desi nu a pronuntat cuvantul “autentic”, discursul lui a fost unul autentic, exact aşa cum e el, aşa cum l-am cunoscut ca om. Printre altele, el ne-a invitat să ne bucurăm mai mult, să punem bucurie în tot ce facem, iar satisfacţiile nu vor întârzia. Adevăr a grăit.

În concluzie, pot spune că această nişă este una cu oameni foarte inimoşi şi care pun mult suflet în tot ceea ce fac. Nici nu se poate altfel!

0

Plec în tabără, din nou #bizsmscamp

-

Da, am mai spus aici că plec în tabără, la Pârâul Rece, în Snow Camp, loc unde sugeram ca oamenii de marketing şi comunicare ar trebui să fie prezenţi. De ce? Pentru că, în România, aici se dă ora exactă în Social Media. Atât! Poate să zică oricine orice, dar ăsta e adevărul.

Şi ajungi să-ţi dai seama de asta doar gustând atmosfera din tabără. Cum am mai spus, tabăra de Social Media e o joacă serioasă, un prilej bun de a bulgări clienţii companii că nu mai fac campanii cu tine dar înţelegi şi de ce nu mai fac campanii cu tine, un prilej de te da pe acceaşi sanie cu agenţiile, să te cunoască mai bine şi un bun prilej de a schia alături de bloggeri pe pârtii numai de ei ştiute.

Summer Camp

Bun, ne-am făcut bagajele, ne-am luat bilet la tren, că-i mai distractiv şi ne aduce aminte de tinereţe şi ne odihnim bine pentru că, începând de joi, se reiau jocurile de iarnă de la Pârâul Rece unde coechipieri vor fi Companiile, Agenţiile de PR şi Bloggerii, de data asta pe altă arenă, la Hotel Piatra Craiului.

Când? Începând de mâine. Mâine, 27 noiembrie, va fi prima zi de tabără. Aici e programul complet al celor aproape 4 zile de tabără. Oricum, printre altele vom avea: joi activare Calif, vineri activare Staropramen, Heidi si Jack Daniels, iar sâmbătă activare Coca Cola şi Jaggermeister. Dumnezo’ să ne păzască!

Locuri în tabără nu mai sunt de foarte mult timp dar desfăşurarea ostilităţilor se poate urmări pe hashtag-ul #bizsmscamp. Partenerii Snow Camp, un eveniment organizat de către revista BIZ, sunt:

Telekom, UniCredit Tiriac Bank, Samsung, Renault, Shoppy, Coca-Cola, Staropramen, Samburesti, Himalaya, TNT, Calif, Heidi si Air-France KLM.

Poate ne vedem în următoarea tabără, la vară!

4

Azi, 24 noiembrie 2014, se fac 4 ani de când am lansat revista retail-FMCG.ro

-

Azi, 24 noiembrie 2014, număr 4 ani de când am lansat revista online  retail-FMCG.ro. Conform tradiţiei, public aici datele statistice comparative, după încă un an de proiect, un an care mi-a adus multe satisfacţii.

Astfel, a trecut un an, au trecut doi ani, au trecut trei ani, iar azi se împlinesc patru ani de când am lansat revista online retail-FMCG.ro.  Anul trecut, pe vremea asta, cu ajutorul lui Vlad, partenerul meu, am trecut site-ul pe o altă platformă, full responsive, acesta devenind foarte prietenos, atât cu tableta cât şi cu smartphone-ul. 

retail-FMCG, în cifre – 24 noiembrie 2014:

articole publicate: 3.403
abonati newsletter zilnic: 3.360
fani Facebook: 2.305
urmăritori Twitter: 696
urmăritori pagină LinkedIn: 377

Iată evoluţia site-ul şi grafic:

Evolutie

retail-FMCG.ro, în Social Media:

Facebook

Twitter

LinkedIn

Începând cu februarie 2014, retail-FMCG.ro are două site-uri surori: ElectroRetail.ro şi BricoRetail.ro, alte două nişe de retail pe care echipa noastră le abordează cu mare încredere.

Să avem spor!

2

Terapie prin râs și bere cu DreamTeamRO

-

Aşa de mult mă bucur că am reuşit să ne pornim din nou, noi ăştia din DreamTeamRO, în călătoriile care ne-au apropiat atât de mult în ultimii 5 ani de zile. Trecuse cam un an şi nouă luni de la ultima deplasare în formula asta şi ne era cam dor de alta. Aşa că, am plecat.

Mulţi nu înţeleg ce facem noi, pe unde plecăm şi de ce plecăm şi nu înţeleg foarte multe nici după ce le povestesc. “Oameni în toată firea, aţi luat-o razna…Bun, ok, mergeţi în oraşul cutare doar să vă întâlniţi cu bloggerii de acolo? Atâţia kilometri? Voi n-aveţi treabă?” Ei bine, da, ăsta e pretextul, să ne întâlnim cu bloggerii, dar ştiţi cum e: nu contează foarte mult care e destinaţia, ci contează călătoria, în sine. Căci dacă ar pune cineva o cameră ascunsă, să vadă ce se întâmplă în timpul călătoriei, poate ar înţelege câte ceva din frământările noastre. Dar nu garantez nici aşa.

Dar nu e musai să se înţeleagă foarte multe. Inside joke-urile sigur nu vor aduce nicio expresie pe faţa cuiva, iar de povestit anumite faze ar fi ca şi cum ai vrea să povesteşti un film cu Charlie Chaplin. Trebuie să-l vezi. Oricum, deplasările în formula asta sunt adevărate terapii prin râs. Nu au cum să dăuneze. Dimpotrivă.

Şi de data asta, poate mai mult ca oricând, am stat mai mult în maşină, făcând în trei zile vreo 1.200 de kilometri, într-un roadtrip Bucureşti – Suceava, apoi Suceava – Gura Humorului – Vatra Dornei – Tg Mureş, Tg Mureş – Bistriţa (drum făcut doar de Make) şi Tg Mureş – Bucureşti, în plină zi de alegeri prezidenţiale.

Programul ni l-a făcut tovarăşul Make, iar noi ne-am conformat cuminţi.

Suceava

Dacă tot era aproape gata (restaurată) Cetatea de Scaun a Moldovei de la Suceava, am trecut un pic pe la Nea Fănică Babanu, să-l salutăm. Nu l-am găsit acasă dar i-am vizitat reşedinţa pe îndelete, întrebându-ne în care dintre încăperi dormea domnitorul. Am ajuns la concluzia că nu prea stătea pe acasă, pentru că îl solicitau turcii cam mult. În rest, dormea şi el pe unde îl lua somnul :)

Serios vorbind, Cetatea Suceava arată excepţional. Voila:

Nu se putea să nu mergem la concertul lui Make:

1

În timpul concertului :)))) Make, să ne ierţi! Chinezu e de vină, că ne-a făcut poza asta:

 

Fierarie

Eh, şi apoi am luat-o spre Gura Humorului şi Vatra Dornei, un fel de “Bucovina, bat-o vina” că frumoasă mai e:

Pe drum s-a consumat oarece cantitate de afinată, ridicată din Gura Humorului, de la prietenul Sorin Poclitaru, iar consecinţele le-a suportat doar Vlad, care era pe altă lungime de undă, evident, pentru că el conducea. De câte ori a vrut să oprească maşina să poată râde şi el din toată inima…dar nu l-am lăsat. Aveam un program de respectat, ce naiba :D

Cristi ăla mic, ne-a suportat cu stoicism, ba chiar am constat că a băut mai mult ca noi, singurel, în spate, la clasa a 3-a. Evident, ca de fiecare dată, Nicu a dat tonul la năzbâtii pentru care nu o să-l iertăm niciodată. Să-ţi fie ruşine, om serios ce eşti! :)

Şi iată-ne la Tg Mureş:

Ne-am întors către Bucureşti chiar în duminica cu alegerile prezidenţiale – turul doi – şi ne gândeam că ne poate opri oricând poliţia să ne întrebe dacă nu cumva facem turism electoral :) Noi eram cu ale noastre, făceam ccea ce se cheamă turism de refacere prin râs şi bere (şi afinată, pe alocuri).

Nebuni mai sunteţi. Fir’aţi ai dracu’ de simpatici!

Mulțumiri gazdelor de la Continental Hotels, cei care ne-au cazat la Suceava şi Tg Mureş. Pozele de sus sunt realizate cu camera foto compactă Sony HX60.

P.S. Deja am pus la cale următoarea noastră deplasare, de la începutul anului viitor :D

0

Azi m-am dat cu Kartul

-

Azi m-am dat cu kartul la Sky Karting, în Pipera, la un eveniment Canon. A fost o experienţă foarte mişto.

Am făcut o singură cursă, însă a fost suficient. O să vedeţi mai jos de ce. Am ieşit pe locul 7 din 8, m-am înfipt şi în parapet, m-am ciocnit o dată cu cineva care voia să mă depăşească dar per total doza de adrenalină a fost una potrivită.

Look at me! Sunt un fel de Stig de Chiajna :)) 1

Mă uitam la Dragoş cum lua curbele, aproape că nici nu frâna şi dădea pedală la maxim. Probabil că la vârsta lui eram şi eu la fel de “inconştient” –  a se citi “curajos” – când nu aveam nicio barieră şi credeam că totul este posibil, în comparaţie cu vârsta curentă când frâna e la loc de cinste, iar instinctul de conservare îmi estompează elanul.

Ca idee, Dragoş a ieşit pe locul 1, în seria lui, iar eu pe locul 7 din 9. Măcar nu am fost ultima cizmă.

Direcţia kartului e fermă, iar bracajul e minim. La curbe, simţi că eşti ca pe şină. Fiecare denivelare a circuitului o simţi până în coloană.

Apoi, fiecare picior are câte o pedală: cu dreptul accelerezi, iar cu stângul frânezi dar niciodată nu în acelaşi timp pentru că te învârţi mai ceva ca la vals. Ai spune că e dificil, la prima vedere, însă după un prim tur te obişnuieşti şi te concentrezi doar pe abordarea virajelor, a traselor ideale şi pe viteză. După mai multe tururi, îţi dai seama că cel mai eficient poţi lua curbele într-un soi de drifting, cu un dozaj potrivit al ambelor pedale.

Sky Karting e un circuit de interior (o hală imensă) foarte solicitant, cu multe curbe, unele foarte stânse, destul de îngust şi cu pante – da, o parte din circuit e supraetajat. Am mai mers cu Kartul, în aer liber dar pista era foarte lată, era – de fapt – un circuit şi pentru autoturisme.

Când am coborât din cart, vreo 10 minute mi-au tremurat mâinile, efectiv, de la încordare şi de la direcţia ţeapănă a Kartului dar mi-a plăcut.

A fost foarte, foarte tare! Mai vreau!

0

Două recomandări: una culinară și una educativă

-

Reiau şirul de recomandări cu o recomandare adresată bloggerilor pasionaţi de gătit şi una părinţilor care îşi încurajează copiii să înveţe limba engleză.

Să le luam pe rând:

Evenimentul Food Bloggers, la care am bucuria să particip şi eu, este primul eveniment culinar dedicat bloggerilor pasionaţi de gătit, un eveniment organizat de către Evensys (ah, Cristi, era o nişă pe care nu intrasei) şi unde cei prezenţi vor avea ocazia să-i cunoască pe Adi Hădean, juratul de la Master Chef, Marius Tudosiei, şeful de la Băcănia Veche şi  - dacă am înţeles eu bine – pe Foa, alt jurat de la Master Chef.

Dacă pe Adi Hădean şi pe Marius Tudosiei îi ştiu bine şi mă leagă câteva întâmplări din online, pe Foa abia aştept să-l cunosc. De asemenea, e un moment foarte bun să cunosc şi alţi bloggeri culinari, dat fiind că mai cochetez, din când în când, cu zona culinară, iar pe acest blog aţi putut citi şi câteva impresii personale după unele experienţe culinare.

Food Bloggers Conference are loc pe data de 26 noiembrie, la Crowne Plaza Hotel. Evenimentul incepe la ora 13.00. Accesul este gratuit.

FoodBloggers

Altă recomandare este despre un proiect frumos al Asociaţiei Shakespeare School pentru Educaţie, Shakespeare School Essay Competition, proiect care încurajează copiii şi tinerii din toată ţara să fie creativi, să îşi pună ideile „pe tastatură”, să-i convinga pe cei de la Shakespeare School că ştiu bine limba engleză, iar aceştia îi vor premia pe cei mai buni cu excursii în Marea Britanie – care le pot deschide perspective noi şi le pot schimba viaţa.

Cele mai convingătoare idei, bine structurate și exprimate creativ în limba lui Shakespeare, vor fi răsplătite cu două tabere în campusurile unor universităţi sau colegii britanice de top, dar și cu multe alte premii constând în produse electronice și obiecte care susțin ideea de sustenabilitate.

Participanții, tineri între 11 şi 20 de ani, trebuie să scrie un text original în limba engleză prin care să exprime propria viziune despre cum putem să păstrăm Planeta Pământ o planetă VERDE, pentru generațiile viitoare.

Participanții pot înscrie gratuit eseurile, online, pe site-ul www.shakespeare-school.ro, până pe 29 ianuarie 2015. După selecția celor mai bune 30 de eseuri, profesorii Shakespeare School stabilesc ierarhia finală în urma unor scurte interviuri cu finaliștii.

3

 

Arhive

Instagram