În zăpadă, în pădure, pe malul apei, pe ploaie, pe vânt sau pe vreme bună, pe cărămizi, la groapă, la munte, la mare, cu cărbuni, fără cărbuni grătarul şi-a făcut mereu datoria. N-a lipsit din nicio călătorie. Fie că l-am cărat după mine, alături de alte ciaune şi tigăi, mai ales când mergeam cu cortul, fie că mi-am ales destinaţia de vacanţă în funcţie de răspunsul la întrebarea: “aveţi sau nu grătar în dotare?”

Când mi-am luat casă cu curte, inainte să fac ceva amenajări interioare (totul era la glet şi şapă) şi înainte să-mi pun gard, am construit un foişor cu…grătar, evident. După ce a fost gata foişorul şi l-am acoperit, să nu mă plouă, iar gratarul era gata şi el, am demarat şi lucrările de amenajare. Toate la vremea lor

Ieri am văzut strigătul de disperare al lui Chinezu, că n-are cu cine face un grătar si cu cine bea o bere rece duminica asta, 20 mai, de la ora 13.30, la Campionatul Național de Grătar, din Parcul Tineretului şi m-am decis să-i dau o mână de ajutor şi să-l consiliez într-ale gratăritului. O da şi el o bere, acolo

Numai de la un profesionist poţi învăţa, dragă Cristi. Meseria se fură. Aşa că, Domnu’ Chinezu, îmi pun la bătaie expertiza mea de grataragiu cu ştate vechi. Vine băiatuuuu!

Dacă vreţi să participaţi, vă spune nea Chinezu aici cum să procedaţi.

O melodie:

După 12 ani, a apărut o altă melodie, având aceiaşi interpreţi, melodie care a câştigat Concursul Eurovision din anul 1997:

“Katrina and the Waves” n-au fost ei cei mai de succes artişti britanici dar au reuşit să scoată două melodii excepţionale. Am vrut doar să-mi exprim nostalgia după melodiile de altă dată şi să vă aduc aminte de două dintre ele.

Dacă tot nu am avut somn în seara şi noaptea trecută, am zis să dăm o tură pe la prietenii noştri de la Golin Harris, în ceea ce s-a chemat Noaptea Agenţiilor. First time de prima oară când particip şi eu la o noapte din asta albă, vazăndu-i la lucru, la ei “acasă”, pe cei cu care (unii dintre ei) doar mă corespondez pe e-mail.

Când zic “noi”, mă refer la o mare parte din gaşca DreamTeamRO: Make, Ştefan, Vlad şi subsemnatul (poză şterpelită de la Golin Harris):

Din poză lipseşte Vlad care era pe drum.

Cât am zăbovit noi la Golin Harris şi la colegii lor de grup, probabil că alţii au vizitat mai multe agenţii. Ce să facem dacă nouă ne-a plăcut acolo? Ne-am transformat la un moment dat în gazde, că tot ne-am simţit bine, şi am făcut şi pe ghizii prin agenţie pentru alţi prieteni.

Începeam cu liftul, unde ne aştepta surpriza blondă care şedea pe un scaun şi croşeta ceva. Puţin cam nerasă şi prea….prietenoasă Dar nu vreau să intru în amănunte. Chiar…n-a pozat-o nimeni pe tanti liftieră? Am auzit că la final şi-a părăsit postul de muncă, s-a suit pe cub şi a dansat până dimineaţă.

Apropos de cub. Cam asta ne-a întâmpinat la intrare:

Nu, nu erau manechine Iar Ştefan văd că nu are rău de înălţime.

Turul prin agenţie continuă. La etajul 4, acolo unde Golin Harris-ii îşi desfăşurau activitatea, am văzut cea mai tare sală de meeting. Iat-o:

…şi nu ne-am putut abţine:

Un picture in picture cu Raluca:

Cam aşa arată un panou de “control” şi de monitorizare media (inclusiv Social Media). Hmmm…credeați voi că nu vă vede nimeni? Iacă-tă că nu:

Au şi un panou în care sunt trecute ştirile online ale zilei. Mă rog, ce a mai rămas din ele, după ce am trecut noi pe acolo :

Şi din când în când reveneam la locul nostru preferat: biblioteca.

Mulţumim Golin Harris pentru găzduire şi mulţumim Raluca pentru invitaţie! Sper că n-am stricat ceva pe acolo

Cu cât ştim mai mult, cu atât avem tendinţa să analizăm mai mult. Cu cât adunăm experienţă şi informaţie, cu atât ne punem singuri bariere. “Dar eu nu pot să fac asta” Dar – de altfel – nici nu încercăm. Nu putem şi gata!

Concluzia asta a plecat de la postul lui Ştefan despre perseverenţa lui Filip care mi-a adus aminte de uşurinţa cu care Ana mea reuşeşte să facă ce îşi propune (atunci când vrea cu adevărat), indiferent cât de imposibil ar părea.

Copiii nu au atâtea prejudecăţi, nu-şi pun atâtea bariere şi nu renunţă aşa de uşor. E o încăpăţânare copilărească. Specifică lor. Chiar asta e. Unii dintre noi, ăştia maturi, nu o mai avem. Ăsta e motivul pentru care încercăm să nu alterăm acest spirit la copii noştri, odată cu trecerea anilor. Câteodată reuşim, câteodată nu.

Later Edit: Dacă tot vorbim despre consecvenţă, poftim consecvenţă:

Eu încă nu reuşesc să înţeleg cum a fost posibil ca actorul Şerban Ionescu să treacă printr-o aşa cumplită suferinţă, totul plecând de la o banală înţepătură de căpuşă? Ok, nu a spus nimeni că o muşcătură de căpuşă este o nimica toată, doar mă tot întreb cum a fost posibil să treacă prin aşa ceva, în context medical? Adică nu există remediu pentru aşa ceva? Sau, cumva, ne lovim de clasica problemă: “Dacă ai bani, te faci bine”?

De 6-7 luni se tot chinuie omul ăsta…

“Gândesc singur. E şi un mare avantaj şi un mare blestem, pentru că vezi singur cum corabia ta eşuează. De şase – şapte luni sunt într-o permanentă competiţie cu boala asta. E un musafir neplăcut, am luat-o ca pe o doamnă care s-a îndrăgostit”, a spus actorul.

Mai trist este faptul că tratamentul lunar ajunge la 1.500 dolari. ”Haideti sa fim sinceri, cati dintre noi s-ar descurca să facă rost de banii aceştia? 

Probabil că puţini dintre noi s-ar descurca să facă rost de banii ăştia, ca să-i răspund lui Şerban Ionescu. Dar din puţinul fiecăruia putem fi în stare să-l ajutăm să revină pe scenă, acolo unde îi este locul.

Ce putem face concret?

Mai repede ne întrebăm: ce au făcut alţii deja? Ne putem alătura campaniei celor de la zorilestore.ro, care înmulţesc cu 0,5 lei fiecare Share de pe Facebook la adresa http://facebook.com/ZorileStore.ro, suma rezultată urmând a fi donată actorului Şerban Ionescu pentru tratament.

Între timp:

Update: “Datorita implicarii voastre am strans suma de 100 de milioane de lei (10.000 RON) in mai putin de 5 ore. Acesta a fost bugetul maxim pe care compania noastra l-a alocat actiunii pe Facebook. Nu putem suplimenta acest buget destinat share-ului pe Facebook, dar vom dona 1% din cifra de afaceri in perioada 15.05 – 15.06.2010 pentru a suplimenta fondurile. Va multumim inca o data si va asteptam pe site!” (Zorile Store)

E mult, e puţin? Bine că există! E o campanie din care câştigă şi cel care a iniţiat-o? Desigur. Bine că a iniţiat-o. E mai uşor să stai cu mâinile în sân şi să cârcoteşti, nu?

Da-ţi un share pentru viaţa unui artist!

Îmi amintesc de ecografiile cu Ana, când era în burtică şi apoi cu Sara. Eu nu înţelegeam nimic din ce se mişca pe acolo. “-Uite o mânuţă!”…”-Unde, că eu n-o văd?” “Uite ce făţucă are…” Eu nu vedeam nimic. Am primit si poze, am primit şi filmări. Le-am pus acasă, am pus stop cadru, le-am studiat dar nu distingeam mare lucru.

“E băiat! Ba nu…e fată!” Fată să fie! De două ori

Mă mulţumeam să le simt picioruşele cum loveau în pântec, lipit fiind cu urechea de burtica mamii. Aşa ceva e unic. Mai ales la Ana. Dădea cu picioarele într-un mare fel. Probabil că încă de pe atunci s-a apucat de dans. Sara a fost mai liniştită…în burtică, că afară urma să fie un adevărat taifun

Între timp, probabil că tehnologia a mai avansat, iar ecografele sunt mai performante. Iată ce giumbuşlucuri se pot face în ziua de azi:

În săptămâna când România a fost în prim-planul european – şi chiar mondial – odată cu desfăşurarea la Bucureşti a finalei Europa League, pe stadionul de 5 stele Arena Naţională, s-a născut o promisiune ca până în anul 2020 vom avea o nouă generaţie de aur în fotbalul românesc, proiect denumit Next 11 – Echipa Viitorului.

Promisiunea a fost făcută vineri, 11 mai 2012, de Pepsi România şi girată de însuşi regele Hagi. O promisiune ce va avea la bază priceperea şi dăruirea lui Hagi de a găsi copii talentaţi, a-i aduce la Academia care îi poartă numele şi a-i creşte pentru marea performanţă. Nu am dus şi nu vom duce lipsă de talente fotbalistice însă multe dintre ele s-au pierdut pe drum din cauza lipsei seriozităţii şi al spiritului combativ. Talentul nu ajunge. Fără muncă nu exista performanţă. Asta vrea Hagi să imprime copiilor de la Academia sa.

Hagi îşi propune alături de tehnicienii şi întreg staful Academiei, să găsescă 66 de tineri fotbalişti, câte 11 pentru fiecare categorie de vârstă (începând de la 12 ani şi până la 17 ani), prin care să promită suporterilor că va da ţării un nou 11 de aur, echipa Next 11 – Echipa Viitorului. Mesajul lui Hai este unul singur: “Să fim optimisti pentru că avem la Academie cei mai buni tineri fotbalişti din ţară!”

Academia Gheorghe Hagi are condiţii dintre cele mai bune și este în prezent cel mai mare proiect privat din Estul Europei pentru inițierea, formarea și educarea tinerelor talente din fotbal. Academia s-a numărat printre principalii furnizori de jucători pentru loturile de juniori și tineret ale României. În 2011, 23 dintre fotbaliștii Academiei de fotbal Gheorghe Hagi au fost convocați la loturile naționale ale României. În primele patru luni ale anului 2012, 27 de jucători de-ai academiei au îmbrăcat tricourile naționalelor U15, U16, U17, U18, U19 sau Under 20.

Există şi un imn al proiectului Next 11, compus de Marius Moga, iar prin intermediul aplicatiei de Facebook Pepsi Romania, oamenii pot compune propriul lor imn Next 11. Să-l ascultăm:

 Succes proiectului Next 11 şi…să fim optimişti!