Eh, aproape că uitasem de poza asta. E făcută prin anii ’50, pe vremea când eram un star de Jazz şi lansam albume pe bandă rulntă. Ah, ce vremuri.

Îmi aduc aminte că, în anul de graţie 1955, Frank Sinatra era în perioada sa de glorie, Elvis Presley juca pentru prima oară într-un film, se năştea celebrul desen animat Bugs Bunny, Clubul lui MIckey Mouse era pentru prima difuzat în rețeaua de televiziune ABC etc.

În acelaşi an 1955, Ray Kroc inaugurează lângă Chicago primul McDonald’s din ceea ce avea să devină cel mai mare lanţ de restaurante tip hamburgher fast-food din lume. Îmi aduc aminte că burgerul era generos, cu o chiflă pe măsură, presărată cu semințe de susan, carne de vită condimentată, sos puțin afumat, ceapă caramelizată, bacon proaspăt prăjit la care se adaugau feliile de roșii, salata iceberg și sosul special 1955.

Dar să revenim în prezent şi vă spun de ce am făcut incursiunea asta în America anului 1955. Toate datele sunt corecte (m-a ajutat Wikipedia), mai puţin cele despre cariera mea de Jazz man dar ăsta a fost personajul meu de aseară, dacă pot să spun aşa, la lansarea în reţeaua de restaurante Mc Donald’s a Burgerului autentic 1955, inspirat de o rețetă originală din America anilor ‘50. Am fost printre primii care au gustat acest burgher.

Burgerul 1955 va fi disponibil între 27 februarie – 2 aprilie 2015, în toate restaurantele reţelei, iar clienții vor avea posibilitatea să retrăiască atmosfera acelor vremuri prin toate suprizele care îi așteaptă în restaurante.

Pofta bună!

Pentru că nu am putut ajunge la avanpremiera filmului de animaţie „Mielul Shaun”, alături de piticele mele, le-am rugat să îmi povestească şi mie, cu cuvintele lor, să pot recomanda şi altor părinţi/copiii să vadă acest film.

” – Mami, cum a fost? – Aaaaa…mai bine le întrebi pe ele, arătând către fete”. A, e clar, a fost un desen animat mai mult pe placul copiilor şi mai puţin pentru cei mari.

” – Sara, cum a fost la film? – Păi, a venit mielul şi a rămas căscat!” Mai mult ca sigur că a vrut sa zică că a rămas cu gura căscată :))) M-am lămurit…

” – Ana, cum a fost? Povesteşte-mi şi mie, te rog.”

Personajul principal este un miel, pe nume Shaun, care era şeful unei turme de oi. Oile astea locuiau la o fermă de care avea grijă un fermier. Mielul Shaun se saturase de programul zilnic şi a vrut să îşi ia o zi liberă pentu că muncea din greu la fermă. Aşa că, într-o zi, l-a adormit pe fermier prin metoda de numărare a oilor, adică toate oile săreau una câte una peste un gard, iar tu le numeri până adormi.

 

După care, cu ajutorul restului turmei, l-a dus într-o rulotă, iar turma a dat o mare petrecere în casa fermierului. Numai că, din greşeala, Shaun dă drumul rulotei care se duce la vale, cu tot cu fermier şi câinele fermei care alerga după ea. După o cursă plină de peripeţii rulota se opreşte lovindu-se de un stâlp din oraş, iar fermierul se loveşte la cap de geamul rulotei si ajunge la spital. De la lovitură, fermierul îşi pierde memoria. Câinele este luat de hingheri.

 

În tot acest timp, la fermă, oile nu mai aveau ce mânca şi le era frig, motiv pentru care Shaun decide să plece în oraş în căutarea stăpânul său, luând o fotografie de-a lui, un radio şi nişte bani.

 

Cum nu îl putea lăsa singur, celelalte oi l-au urmărit pe Shaun şi s-au alăturat căutarilor. Pentru a trece neobservate şi a supravieţui în oraş, oile s-au deghizat în oameni. După mai multe peripeţii, la un moment dat s-au demascat, iar Shaun a fost prins de hingheri şi dus la adăpostul de animale unde este pus în acceaşi cuşcă cu câinele de la fermă, de unde au reuşit să scape, turma ajungând să trăiască lângă o groapă de gunoi.

 

În groapa de gunoi, întâmplător, au găsit un afiş cu poza fermierul care era cel mai celebru frizer din oraş. Între timp, fermierul, deşi nu îşi amintea unde stătea, şi-a amintit că ştie foarte bine să tundă oi şi a lansat o nouă frizură în oraş, lumea făcând coadă la el.

 

Când au ajuns la frizerie, oile s-au gândit cum să îl facă pe fermier să îşi amintească de ele. Aşa că au montat un gard peste care au început să sară una câte una, până au adormit toti clienţii dar şi pe stăpânul lor frizer, pe care l-au băgat în rulota lui. Rulota au legat-o la autobuzul care mergea în satul lor, iar pe drum fermierul s-a trezit înconjurat de oile lui şi i-a revenit memoria.

 

Astfel că, începând de a doua zi, fermierul nu a mai respectat programul zilnic, fiind mult mai bun cu oile sale şi a ieşit la picnic cu ele.

 

Nice, cam asta e. Unii ar zice ca e un spoiler în toată regula dar asta e. Oricum, a fost un exerciţiu foarte mişto

Mai trebuie spus că „Shaun the Sheep – Movie” a plecat de la serialul de animaţie de succes „Shaun the Sheep”, lansat în 2007. Copiii probabil că ştiu despre ce e vorba  Filmul „Mielul Shaun” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 27 februarie 2015.

Deci, dacă v-a plăcut povestea Anei, vă invit să vedeti si voi filmul.

A fost epic! Au fost câteva ore bune de distracţie maximă, nici nu putea fi altfel, alături de o gaşcă de vreo 25 de bloggeri. Dan Teodorescu de la Taxi a apărut după ce am plecat noi

De, bloggeri. Cum îi scoţi din spaţiul virtual, s-a ales praful :))

Întreaga distribuie aici.

Nu sunt chiar străin de tehnologie faţă de alţi semeni de vârsta mea care au învăţat mai târziu din tainele ei, odată cu dezvoltarea acesteia, şi pot spune că mă descurc dar recunosc că admir viteza de învăţare a celor mici în ale tehnologiei, rapiditatea cu care se adaptează şi usurinţa cu care o mânuiesc. Ce mai, cei mici sunt adevăraţi bureţi care absorb rapid informaţia şi o aplică instantaneu.

Am trăit-o pe pielea mea, cu cele mici. De la prima utilizare a tabletei, de parcă asta făceau de când s-au născut, până la chestiile mai sofisticate din prezent, deci cu oarece experienţă adunată în dreptul lor, precum recomandarea unei simple aplicaţii pentru telefonul mobil.

Păi, să vă povestesc:

Într-o zi, acum vreun an, căutam un instrument, o aplicaţie care să îmi salveze anumite imagini, un fel de Pinterest dar fără să fie o reţea socială, doar pentru mine, ca un fel de „caiet” (să nu zic oracol) cu locuri unde vreau să ajung, lucruri pe care mi le doresc, maşini pe care mi-aş dori măcar o dată în viaţă să le conduc…ma rog, din astea, nu chiar de neşeruit, mă înţelegeti. Şi cui puteam eu să îi cer consiliere? Anei, of course

” – Păi, tati, nu ştiai că există Whishboard? – Ce-i aia? – E o aplicaţie care îţi pune toate aceste dorinţe, în imagini si poţi să le găseşti acolo oricând, să adaugi, să schimbi. Eu mi-am facut.” Şi începe să îmi arate pe tabletă ce conţine tabla ei cu dorinţe: un birou cu dulap şi scaun directorial, un smartphone, o husă de smartphone, (apropos: dorinţele astea chiar i s-au îndeplinit la finalul anului trecut, de Sărbători), un vapor de croazieră, un avion, o piscină, două piscine etc

Poate ziceti că nu e mare lucru dar pentru mine a fost o revelaţie, că mi-a dat exact ce aveam nevoie. Şi nu e prima oară când Ana îmi serveşte dezinvolt câte o zmetie din asta legată de tehnologie. Dar le accept bucuros, că mai învăţ şi eu câte ceva

Şi dacă eu, ca părinte, precum spuneam la început, nu sunt chiar pe dinafară cu ceea ce înseamnă tehnologie, sunt sigur că sunt părinţi care au nevoie şi vor să afle mai multe.

Cum pot face asta şi unde?

Există proiectul #parintilascoala care încearcă să strângă cele mai frumoase şi neaşteptate poveşti scrise într-un stil amuzant (precum a vrut sa fie cea de mai sus) despre experienţele părinţilor, bunicilor sau rudelor mai în vârstă, în interacţiunea lor cu tehnologia. Proiectul, iniţiat de către Orange, oferă şi o soluţie: un program intensiv de învăţare, o tabără pentru părinţi prin programul #parintilascoala, unde aceştia din urmă vor avea ocazia să afle de la consultanţi Orange, timp de un week-end, răspunsuri la orice întrebări legate de tehnologie.

Toate poveştile se strâng pe platforma: www.orange.ro/parintilascoala şi se pot inscrie până pe 26 februarie 2015.

Aşadar, dacă ai o poveste interesantă, pe care ai vrea să o share-uieşti cu prietenii de pe Facebook, poţi să o postezi pe profilul tău de Facebook folosind hashtagul #parintilascoala şi link către site-ul programului (www.orange.ro/parintilascoala) sau direct pe platformă. Povestea ta va fi înscrisă automat în concurs, iar toţi cei care îţi comentează la postare vor intra şi ei automat în concurs.

Hai, să ducem nişte părinţi în tabără!

Îmi amintesc clădirea unde s-a amenajat actuala Berărie H, fostul Pavilion H din Parcul Herăstrău, locul care, după revoluţie, găzduia unul dintre cele mai exclusiviste centre comerciale din Bucureşti, pe format de standuri en-gros dar mult mai rafinat, chiar şi pentru timpurile alea, înainte de apariţia celebrelor Mall-uri.

În Pavilionul H, găseai produse de protocol de unde toate ambasadele si consulatele se aprovizionau, haine, încălţăminte şi alte produse de lux, destul de rare pentru anii ’90. Nu stiu ce evoluţie a mai avut pavilionul H după apariţia centrelor comerciale moderne şi până la schimbarea destinaţiei, odată cu reamenajarea noii berării, însă, probabil, era cazul să treacă într-o nouă etapă.

Iată că, la 5 luni de la deschidere, am ajuns şi eu la Berăria H. E imensă, e spaţioasă. Se spune că este cea mai mare berărie din Sud-Estul Europei şi probabil că aşa este. Cu siguranţă, eu nu am fost în vreuna aşa de mare. E un loc perfect pentru concerte pentru că are o acustică bună (am înţeles că s-a lucrat la acest aspect odată cu reamenajarea) si intră şi o groază de spectatori care pot mânca şi bea câţiva metri de bere în timp ce se bucură de spectacol. Aseară am ascultat doar fanfara berăriei, cu muzică bavareză în program, să meargă cu berea şi cârnaţii.

Cu siguranţă, este una dintre cele mai importante destinatii pentru concerte. Berăria H are şi propriul festival de rock – Oktober Rocks. Ia priviti aici ce afişe cu concerte au.

Apropos de mâncare, motivul pentru care am ajuns ieri la berăria H a fost lansarea noului meniu semnat de Chef Cătălin Scărlătescu care a avut misiunea nu doar de a crea unele rețete noi pentru preparatele din meniul berăriei (50 de preparate), dar şi coordonarea și optimizarea echipei de bucătari și furnizori şi redesenarea fluxului operațional și a procedurilor din bucătărie.

Să nu vă închipuiţi că e vreo mâncare sofisticaţă, ci una simplă, de berărie. Mie mi-au atras atenţia hamburgherii sau, mai corect spus, mini hamburgherii – la gust, o combinaţie foarte interesantă de dulce cu sărat, varza rosie călită şi murăturile.

În rest, meniul mai cuprinde supe cremă, cârnați, ciolan, șnițel vienez, preparatele din carne de porc, mangaliță, coaste scurte de vită etc. Iar berea e bere: la draft, la metru, la butoi si la sticlă dar se găsesc şi alte băuturi alcolice sau non-alcoolice.

Aseară, am avut parte şi de o mini coregrafie a suporterilor dinamovişti, prietenii lui Cătălin Scărlătescu, cu steaguri, scandări şi fumigene. Nu sunt dinamovist, dar pentru vreo 5 minute m-am simţit ca pe stadion, acustica bună spunându-şi din nou cuvântul.

Sunt curios cum o să arate la vară, când berăria va avea deschise şi terasele. Până atunci, să mai bem nişte beri la Berăria H, zic.

Am cântat cu el, am fost şi în turneu cu el, am fost la nenumărate concerte de-ale lui, l-am susţinut şi am aşteptat lângă el lansarea primului său album. Cât de mult am aşteptat acest album si cât de mult m-am bucurat când l-a scos, în ciuda unor greutăţi, numai acest articol poate spune.

Acum, în timp ce albumul cu numarul 2 este în plină pregătire, Nenea Make, aka Marius Matache, căci despre domnia sa este vorba, porneşte în cel mai intens turneu al carierei sale de folkist: Primăvara HOINARă ce va cuprinde nu mai puţin de 11 oraşe, tot atâtea câţi ani de carieră are, într-o singură lună.

Aşadar, turneul va cuprinde atât piese de pe primul album – Hoinar prin Piaţa Matache – cât şi piesele noi-nouţe, ca un spoiler pentru noul album, pe care îl aştept cu acelaşi interes.

Este posibil ca la unul dintre concertele sale din ţară să facem – ca în alte dăţi – joncţiunea, cu toate implicaţiile de rigoare: hăhăială, bere şi voie bună. O să vedem.

Mereu cu fasolea la vedere – pe principiul puţin modificat „Esti folkist, niciodată nu eşti trist” – şi mai volubil decât celebrul comentator Ilie Dobre, Make vă invită la un concert, în oraşul vostru. Programul complet al turneului Primăvara HOINARă:

• 2 martie – Teatrul Mignon, București;
• 6 martie – Restaurant La Taifas, Brașov;
• 7 martie – Class Cafe, Bistrița;
• 8 martie – Hanul Greweln, Mediaș;
• 12 martie – The 80’s Pub, Timișoara;
• 13 martie – Casa de Cultură Traian Demetrescu, Craiova;
• 18 martie – Biblioteca Municipală Radu Rosetti, Onești;
• 19 martie – Restaurant Casa Veche, Roman;
• 20 martie – La Fierărie – Pub Boem, Suceava;
• 21 martie – Casa de Cultură Municipală Gura Humorului;
• 22 martie – Pub Km 0, Piatra Neamț.

După cum se vede, Make al nostru nu prea stă pe-acasă, doar nu degeaba e „Hoinar” Baftă!

Turneul este realizat cu sprijinul Domeniilor Sâmburești. Partener media al turneului: Kooperativa 2.0.

Abia mă dezobişnuisem să fiu sunat şi întrebat de programul de la nu ştiu ce magazin Kaufland sau dacă s-a terminat promoţia X la Penny, că acum au început să mă sune să mă întrebe dacă e valabil programul de la Brico Depot. Ups, asta e nouă.

Raspunsul meu e, de acum, automat, precum un robot: „Noi suntem o publicaţie care scriem despre aceste reţele de magazine. Vă rog să vă uitaţi mai sus, pe pagina deschisă şi veţi vedea că nu sunteţi pe pagina Kaufland sau Penny sau …. Vă rog intraţi pe pagina www. …, la contact „şi le dau adresa web a respectivei reţelei de magazine (evident că le ştiu pe de rost pe toate). Câtă răbdare am…

Cu „vă rog să mă scuzaţi” se termină majoritatea convorbirilor de felul ăsta dar unii nu înţeleg nici când le explic că se află în alta parte decât au treabă. „Cum adică? Şi nu ştiţi programul?” La naiba, dacă mă chinui un pic, îl aflu dar nu am chef, poate am altă treabă.

Ei, iar acum, de cănd am accelerat un pic cu BricoRetail.ro, primesc şi din zona de bricolaj întrebări cu adrisant (dacă pot să zic aşa) greşit, unele la nişte ore chiar deocheate.

Ca orice publicaţie, avem şi noi la contact telefon, adresă şi toate cele, însă a le folosi, crezând greşit că eşti pe un site, fără să verifici lucrul ăsta, e un pic ciudat.

Dar oare e vina doar a celor multi şi neştiutori în a folosi internetul sau cei în cauză, adica retailerii, ar trebui să îşi îmbunătăţească site-urile, comunicarea, SEO etc?

Întreb şi eu. Voi ce ziceţi?