2

Mă uit la Masterchef și Vocea României. Pentru prima dată. Voi?

-

Da, e primul an când urmăresc Masterchef şi Vocea României, show-uri care nu se află la primul sezon. Până la sezoanele curente, nu am văzut nici măcar un episod din cele două emisiuni şi nu pentru că nu prea mă uit la TV. De ce am început să mă uit?

Precum vorba “Omul sfinţeşte locul”, mai mult ca sigur că aşa au funcţionat lucrurile şi la mine. Cu alte cuvinte, nu am rezonat deloc cu smintiţii aia trei de au fost înainte la Masterchef şi au plecat la altă televiziune, iar cei care au fost antrenori la Vocea României nu m-au inspirat aproape deloc, deşi nu s-au schimbat toţi. Mai exact, Brenciu nu m-a inspirat, plecat şi el tot la acea televiziune.

AdiHadeanCând prietenul Adi Hădean a anunţat că va face parte din noua echipă de la Masterchef, am ştiut că mă voi uita, cunoscând ce bunătăţi ies din mâna lui şi – mai ales – ce fel de om dintr-o bucată e. O bucată de om de un mare bun simţ, dar şi un ardelean care spune lucrurilor pe nume.

Probabil că nu sunt singurul care a încercat să vadă despre ce e vorba în vechiul show de la Masterchef dar care a schimbat rapid programul după ce aruncau nesănătoşii ăia cu farfurii sau înjoseau concurenţii. Am încercat să mă uit dar nu am putut, chiar dacă am înţeles că ăsta era formatul, însă era prea mult.

Iată că nu s-a stricat niciun format de emisiune dacă noua echipă de la Masterchef nu împart înjurături şi palme după ceafă (atât ar mai fi lipsit!). Se poate şi cu bun simţ, se poate să fii exigent, sever şi fără să fii violent, iar concurenţii chiar să înveţe, să rămână cu ceva.

Deci, pot să recunosc că, fără să fi auzit măcar de ceilalţi doi juraţi – Foa şi Patrizia, doi simpatici, de altfel, mai ales italianca Patrizia care e clar un personaj, cum stâlceşte ea cuvintele – mă uit la Masterchef pentru Adi Hădean, pe care îl cunosc şi îl apreciez.

Cât despre Vocea României, am început să mă uit la show datorită lui Tudor Chirilă. O da. E omul care a dat culoare emisiunii şi care este profund autentic în tot ce face. E prima lui participare ca antrenor la Vocea României şi sunt convins că e unul bun, de pe mâinile căruia o să iasă câteva perle, poate chiar Vocea României.

Şi, urmărind show-ul, am mai descoperit ceva: Loredana nu e numai o voce bună, o apariţie (uneori şocantă), o divă, ci şi o persoană deşteaptă. Asta e revelaţia mea de la Vocea României. A nu se înţelege că o credeam proastă sau ceva, doar că m-a surprins. Plăcut. Şi atunci stau şi mă gândesc din nou că succesul nu este întâmplător, ci vine la pachet cu muncă dar şi cu unele calităţi.

Pe de altă parte, nu ştiu cum au fost vocile în ediţiile anterioare ale Vocii României dar pot spune că la această ediţie e plin, e exces de voci frumoase, poate şi datorită faptului că le-au dat verde moldovenilor (de dincolo de Prut) să participe, deci alt motiv să urmăresc show-ul de la ProTV.

Voi vă uitaţi la cele două show-uri?

Foto

0

Te-ai Calif-icat!

-

Recunosc că nu ştiam de Calif până astă vară când m-au asasinat cu bunătăţile lor, la Summer Camp, tabăra de Social Media organizată de Revista Biz.

Mai apoi, am urmărit prezentarea lui Radu, unul dintre partenerii Calif, la evenimentul Romanian Retail Convention, unde am aflat de conceptul Calif, pentru că restaurantele Calif nu sunt simple kebabării, ci au la bază o organizare ce implică un flux de producţie şi vânzare foarte bine puse la punct.

Cel mai mare atu al lor e faptul că au un centru de producţie de unde se aprovizionează cele 3 Califate, cum le spun ei, adică cele 3 centre de desfacere, ce asigură diminuarea foarte consistentă a pierderilor şi – mai ales – o continuitate în calitatea produselor.

Aseară am sărbătorit alături prieteniii de la Calif cei 4 ani de existenţă ai reţelei de restaurante cu specific oriental Calif şi am aflat şi alte lucruri din spatele unui business de succes, gazdă fiind Califatul Militari, ultimul punct de vânzare adăugat reţelei.

Primul dintre ele, anunţat în premieră naţională, este că, în curând, Califatul Militari din Bd. Iuliu Maniu va avea primul drive, cu comandă şi servire direct în maşină, pe modelul reţelelor de restaurante tip fast-food mai celebre.

Pe de altă parte, originalitatea şi consistenţa reţetelor sunt luate de către managerii Calif direct de la sursă, pentru asta ei pargurgând mii de kilometri prin Turcia, în zonele mai puţin umblate şi mai non-turistice ale ţării, în locuri unde mâncarea şi-a păstrat tradiţionalismul şi calităţile nealterate. Iar apoi sunt aduse la noi, gustul şi combinaţiile rezultate fiind de mare angajament.

Calif

Preferatele mele sunt Kebabul de vită cu salată de vinete, dilul de pui şi prăjitura cu iaurt şi stafide. Dar mai bine vă uitaţi voi la ce alte bunătăţi mai au, aici.

Cum i-am spus şi lui Radu: jos pălăria, te-ai Calif-icat! La Mulţi Ani, Calif!

2

Poezia Anei

-

A1

Sunt fascinat de Ana mea, nu încetează să mă surprindă. Compuneri de-ale ei am mai citit, iar una dintre ele am împărtăşit-o cu voi aici. Însă poezia, e ceva nou la ea. Sau nu, din câte îmi spune ea. A mai scris câteva versuri dar e prima oară când le rosteşte cu voce tare.

Iată ce poezioară a scris minunata mea Ana, de nici 10 ani:

Soarele luminează liniştitor

Vântul bate lin, uşor

Păsările se întrec, în zbor

Frunzele sunt viu colorate

Culori fermecate

Iată că s-au ofilit

Vremea fructelor a sosit

Mere de foc, gutui amărui

Cu gust parfumat

De-a dreptul minunat

Toamna mângâie natura

Şi ne farmecă într-una.

Toţi copiii sunt minunaţi, Ana mea e minunată. Să-i ascultăm mai des, să-i ascultăm mai mult!

Poza de mai sus e făcută chiar de ea, în Grădina Botanică, săptămâna trecută.

0

Desenele Anei, episodul…

-

…nu mai ştiu la ce episod am rămas cu Desenele Anei. Ultima oară am centralizat o parte dintre ele aici dar mai are şi altele. Ultima ei ispravă e cea din seara asta, desen care se cheamă “Toamna prin ochi de copil”. Aşa sună tema ei la desen, “operă” începută azi, în clasă şi terminată în seara asta, acasă.

Iat-o:

1

2

0

Culorile toamnei din Grădina Botanică – episodul 1

-

Anul ăsta am ajuns mai devreme în Gradina Botanică, adică azi, faţă de începutul lui noiembrie când am ajuns anul trecut şi ăsta e motivul pentru care nu am prins chiar toate culorile toamnei. Am surprins doar verdele şi cel mult galbenul frunzelor, fară acea nuanţă de maroniu care face tot farmecul.

Voi reveni şi în noiembrie, asta-i clar.

De ce în Grădina Botanică? Păi, dacă nu aici, atunci unde poţi surprinde cele mai frumoase culori ale toamnei, cu o mare varietate de copaci, plante şi flori? Altfel, mă relaxează foarte tare, iar cu atâta verde în jur parcă respiri şi altfel. Intrarea nu e un capăt de ţară, e 2 lei pentru copii şi 5 lei pentru adulţi. Şi merită din plin o plimbare printre minunăţiile alea de copaci.

De data asta, am făcut poze în tandem, eu cu Ana şi ne-am întrecut în a prinde cele mai bune cadre, cele mai potrivite unghiuri, iar dintre toate pozele făcute azi, îmi plac două în mod deosebit. Asta e făcută de Ana:

DSC02114

Şi asta de mine:

DSC02223

Artă, nu? :)

Iată-le şi pe restul, cu promisiunea că voi reveni la începutul lui noiembrie în Gradina Botanică să mai facem un rând de poze:

Poze realizate cu camera compactă Sony HX60 cu zoom optic 30x.

Va urma

1

Oala cu bunătăți, un concept de food sharing inedit

-

Ieri am “gustat” şi eu pentru prima oară din conceptul “Oala cu Bunătăţi“, un fel de food sharing dacă pot spune aşa, adică comanzi online de mâncare ca la mama acasă, în cantităţi mai mari, pentru acasă, dacă ai musafiri sau faci vreun party sau pentru birou, dacă strângi o gaşcă de colegi flămânzi, cu livrare la domiciliu sau la birou.

Ideea e că preţurile şi porţiile sunt la Kilogram, deci nu poţi comanda o porţie sau două, cum e la cateringul clasic. Există cantităţi minime comandate. Spre exemplu, noi am comandat şi primit ieri la birou, 2,4 kg de ciorbă de văcuţă, 2 kg de lasagna, 2 kg de sărmăluţe (mai exact 27 de sărmăţuţe) în foi de varză şi 1 kg de tiramisu (vedeţi poze mai jos). Poate sună grosier dar dacă îţi faci un calcul, ieşi mai bine aşa şi nu mă feresc să vă recomand să încercaţi.

IMG-5511

 

Ciorbar de felul meu, eu am fost primul care m-am aruncat spre ciorba de văcuţă, că nu m-am putut abţine. E bună, e o ciorbă de văcuţă autentică, cu cartofi mulţi şi carnea bine fiartă, aşa cum îmi place mie. Mai apoi am încercat sărmăluţele care au gustul de “acasă” şi lasagna ce face parte dintr-o gamă de produse create în colaborare cu restaurantul Trattoria Verdi, deci vă daţi seama că nu a fost rea deloc.

Îmi place că pe site au şi categoria “Zero Zahăr“. Altă dată poate mă strâmbam când auzeam sintagma “fără zahăr” dar pe mine m-au nimerit pentru că de vreo 2 luni de zile sunt la un soi de cură cu ajutorul căreia deja am dat jos aproape 5 kg, deci e treabă serioasă.

Şi regimul ăsta al meu care presupune să combini deştept felurile de mâncare, nicidecum să te înfometezi şi să-ţi tai toate plăcerile culinare, include dulciuri fără zahăr, doar cu îndulcitor, inclusiv la cafea, ca să nu mai zic de ciocolata (fără zahăr) de care nu mă pot lipsi. Deci, categoria asta e foarte bună pentru cei ca mine.

Adunând şi scăzând, din Oala cu Bunătăţi ai de unde alege, ai o grămadă de variante, poţi primi chiar şi preparate gătite exclusiv, pe comandă, care nu se află neapărat în meniu şi au şi câteva oferte promoţionale tentante, noutăţi anunţate şi pe pagina lor de Facebook.

Aşadar, vă doresc poftă bună!

0

Povestea foto din spatele #familycar

-

Şi dacă tot am făcut peste 1.000 de kilometri, în prima călătorie din #familycar, am reuşit să fac şi câteva poze, unele dintre ele în fuga maşinii, altele aşezat, cu răbdare, prinzând câteva peisaje pe care cu drag le-am revăzut.

Mi se strânge şi acum inima numai când îmi aduc aminte de locurile unde îmi petreceam toate vacanţele, în Vrancea, mai exact în satul Şerbeşti, Comuna Ireşti, lângă oraşul – am înţeles că acum e oraş – Vidra. Acum nu mai e nimeni dintre cei apropiaţi, rude…s-au dus cu toţii, iar casa cu grădina şi viile s-au înstrăinat.

DSC01523

Am scris deja o poveste despre aceste locuri. Tare e că la vremea când am scris acele rânduri nu aveam o poză de prin părţile locului să ilustrez articolul. Ei bine, de data asta am făcut multe poze , deşi s-au schimbat destul de multe “la ţară”, cum îi spuneam eu.

Am revăzut casa bunicilor, care în mare e aceeaşi, am revăzut via în care ne ascundeam când eram mici, am revăzut maidanul unde jucam fotbal, cu porţile care încă mai rezistau trecerii vremii, am revăzut fântâna unde mă duceam cu vară-mea să aducem apă, cu un cărucior cu două butoaie mari, am fost la biserica din deal, iar mai apoi la Putna.

Am revăzut de asemenea muntele, peste Putna, unde stă şi acum “obeliscul” care indică Cota 1.001 metri.

DSC01522

Apoi am mers pe un drum tare drag mie, spre Lepşa unde ne-am oprit la cascada Putnei, un loc unic în România.

Tot aici mi-a ieşit o poză faină, poate una dintre cele mai bune poze postate de mine vreodată pe Instagram, făcută cu bătrânul meu iPhone 4:

1

A doua zi dimineaţă am simţit aerul tare de la Lepşa, cea mai ozonată zonă din ţară.

Seara am ajuns la Sinaia, când se înnoptase. Pe drum am prins şi apusul (asta e o poză făcută de Ana, în fuga maşinii):

DSC01886

Câţiva dintre noi am tras pe dreapta…pardon stânga. Am lăsat albinuţa să o păzească pe Sara:

DSC01956

Doar a doua zi am văzut culorile din jur, într-o zi foarte însorită. Zoom-ul m-a ajutat să prind şi Crucea de pe Caraiman.

Apoi am plecat din nou la drum, către casă. Era ultima zi din primul episod #familycar.

Alături de Renault-ul Scenic XMOD, tovarăş de drum ne-a fost şi camera compactă Sony HX60 cu zoom optic 30x cu care am realizat pozele de mai sus, excepţie făcând cea de pe Instagram. Tot alături de mine, în proiectul #familycar, a fost, este şi va fi Kooperativa 2.0, cărora le mulţumesc pentru sprijin.

Poze din #familycar mai găsiţi şi pe contul meu de Instagram.

În curând, va urma un alt episod din #familycar.

Arhive

Instagram